14:28
Tocmai cand lumea, epuizata, isi facea socotelile ca nu mai are nevoie de inca un blog, m-am hotarat sa ma pun de-a curmezisul, asa ca iata-ma, ingrosand tagma blogger-ilor mioritici.
Bineinteles, numai timpul va decide daca post-urile mele vor fi avut un minim succes public, sau daca vor fi sortite ignorarii totale. Oricum, din cate observ, ramane inca sa se nasca blogger-ul roman jenat de lipsa de reactie a celor din jur… Asa ca, pana una alta, let’s have a bit of fun, at no one’s expense!
13 februarie, 2011 la 8:13 pm |
Bun, bun, dar mai scrii? Sap prin blogul tau, placandu-mi ceea ce citesc, dar… mai scrii?
Mai scrie! Ca-i zici bine!
13 februarie, 2011 la 9:28 pm |
Din pacate (sau nu?), activitatea mea de blogger n-a fost decat rodul unui entuziasm de moment, pe perioada a doua-trei luni din vara anului 2009. Acest entuziasm s-a stins foarte repede in momentul in care am descoperit ca blogosfera e populata in proportie de 99% de indivizi semi-analfabeti, care “au ceva de transmis”. Deocamdata, consider ca daca vreau sa ma validez ca “scriitor”, am nevoie sa confirm pe suport tiparit. Sau tac dracului…E posibil sa ma insel, timpul va hotari.
16 februarie, 2011 la 5:15 am |
Cunosc sentimentul! Am trecut si eu prin asta!
Si m-am lasat…
(e o dorinta a cuiva careia i-a placut sa te citeasca) 
Lasand analfabetii in “sfera” lor, cred ca ar fi frumos sa mai scrii. Sat fara caini nu gasesti, dar pentru cei putini si numarabili-pe-degete oameni care apreciaza stilul scriituri, se merita efortul sa continui.
Continua cu spor!